- Betonul
este un material pe baza de lianti minerali. Este un amestec omogen
de ciment, agregate, apa si diverse adaosuri (aditivi, insertii
metalice, granule de plastic etc.)
-
Cimentul este un liant hidraulic obtinut prin
prelucrarea materiei prime si care, in amestec cu nisipul,
pietrisul sau piatra sparta si apa, formeaza betonul.
-
Agregatele sunt totalitatea materialelor obtinute
din roci naturale, direct sau prin operatii de sortare-concasare,
sub forma de balast, nisip, pietris, piatra concasata, sau prin
procedee industriale sub forma de granule, care intra in compozitia
betoanelor in proportie de 70-80% din masa acestora.
La prepararea betoanelor se folosesc urmatoarele sorturi de
agregate:
- nisip (0-4
mm) in
practica numit nisip
- nisip (4-8
mm) in
practica numit margaritar
- pietris (8-16 mm) in practica
numit piatra mica
- pietris (16-32 mm) in practica numit
piatra mare
-
Aditivii sunt produse chimice
care se adauga in beton in cantitati mai mici sau egale cu 5%
substanta uscata fata de masa cimentului in scopul modificarii
proprietatilor betonului, conferindu-le Ǎo serie de proprietati
care le cresc calitatea atat in stare proaspata cat si
intarite.
|
Tip de Aditiv
|
Efecte
principale
|
|
Plastifiant
|
Îmbunătăţirea lucrabilităţii
betonului, reducerea apei
|
|
Superplastifiant
|
Îmbunătăţirea substanţială a
lucrabilităţii betonului, reducerea în mod semnificativ a apei
|
|
Antrenor de aer
|
Creşterea durabilităţii betonului
(rezistenţa la îngheţ-dezgheţ)
|
|
Întârzietor de priză
|
Mărirea timpului de punere în operă a
betonului (recomandat pe timp călduros)
|
|
Accelerator de întărire
|
Întărirea rapidă a betonului (recomnadat pe timp friguros)
|
- Betonul proaspăt este betonul
complet amestecat şi aflat încă într-un stadiu care şi permite
compactarea prin metoda aleasă.
- Betonul întărit este
betonul în stare solidă şi care a obţinut o rezistenţă
semnificativă.
.Betonul proaspăt este caracterizat de:
Din punct de vedere al punerii în
operă, betonul proaspăt se caracterizează prin lucrabilitate.
Lucrabilitatea
reprezintă ansamblul de proprietăţi ce permit păstrarea
omogenităţii (adică nesepararea părţilor componente) în timpul
manipulării, transportului, compactării şi finisării betonului
proaspăt. Lucrabilitatea poate fi caracterizată şi prin
proprietatea betonului de a umple tiparul cu uşurinţă şi de a
îngloba armăturile în timpul turnării. Pentru a obţine o
lucrabilitate bună se folosesc aditivi (plastifianţi şi
superplastifianţi).
Consistenta se
refera la stabilitatea formei betonului sau la usurinta cu care
aceasta curge, reprezentând o masura a lucrabilitatii. Este foarte
important ca amestecul sa aiba o consistenta care sa permita sa fie
transportat, turnat si finisat cu usurinta, fara
segregare (pietrisul de dimensiune mai mare din
amestec se separa).
Consistenţa se poate determina prin
următoarele metode:
- metoda
tasării conului;
- metoda
remodelării VE-BE
- metoda
gradului de compactare
- metoda
răspândirii.
Cea mai folosită metodă este metoda tasării betonului
proaspăt sub propria greutate cu
ajutorul conului de tasare.
|
Clasa
|
Tasare în mm
|
|
S1
S2
S3
S4
S5
|
De la 10 până la 40
De la 50 până la 90
De la 100 până la 150
De la 160 până la 210
≥220
|
Densitatea
aparentă reprezintă masa unui metru cub de beton turnat şi
compactat. Densitatea este de aproximativ 2400 kg/m3.
Temperatura
betonului proaspăt nu trebuie să fie mai mică de 5°C în momentul
livrării. În general, temperatura betonului proaspăt nu trebuie să
depăsească 30°C în cazul în care nu au fost luate măsuri speciale
pentru a se asigura că depăşirea temperaturii peste 30°C nu va avea
consecinţe negative asupra calităţii betonului întărit (de exemplu
încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor de
priză).
În cazul în care temperatura
aerului este situată între +5°C şi -3°C, temperatura betonului nu
trebuie să fie mai mică de +5°C. În cazul în care dozajul de ciment
este mai mic de 240 kg/m3 sau dacă se foloseşte ciment cu
căldură de hidratare redusă (de exemplu de clasă 32,5 N),
temperatura betonului trebuie să fie mai mare de +10°C la locul de
punere în operă. La temperaturi ale aerului mai mici de -3°C,
temperatura betonului trebuie să fie mai mare de +10°C. Trebuie
luate măsuri corespunzătoare de turnare pe timp friguros, care
constau în protejarea betonului împotriva îngheţului. Este
recomandată utilizarea cimenturilor cu degajare mare de căldură şi
/sau aditivi acceleratori de priza si întărire, anti-îngheţ. Nu se
recomandă punerea în operă a betonului la temperaturi ale aerului
sub -10°C.
Betonul întărit
este caracterizat de:
- rezistenţă
-
durabilitate
Rezistenţa la
compresiune este considerată cea mai importantă
proprietate a betonului întărit, cu ajutorul căreia se defineşte
clasa betonului şi, implicit, principala clasificare a
acestuia.
Durabilitatea
betonului este caracteristica acestuia de a-şi păstra în
timp proprietăţile, fără măsuri speciale de întreţinere.
Rezistenţa şi durabilitatea
sunt influenţate de:
• tipul de ciment
- influenţează proprietăţile betonului.
• raportul
apă/ciment - prea multă apă conduce la obţinerea unui
beton cu mai multe defecte de structură (poros), de rezistenţă mai
scăzută şi, implicit, mai puţin durabil.
• aditivi - este
necesară utilizarea aditivilor specifici pentru creşterea
rezistenţei şi durabilităţii.
• compactare - o
compactare corectă conduce la creşterea densităţii betonului si,
implicit, la creşterea rezistenţei şi a durabilităţii.
• tratarea
betonului - cheia succesului unui beton durabil este o
tratare corespunzătoare a acestuia.
Încercările directe de performanţă
a betonului (de ex. gradul de permeabilitate, rezistenţă la îngheţ
- dezgheţ) pot fi efectuate ca verificări complementare pe baza
standardelor în vigoare sau în conformitate cu proceduri proprii
acceptate de beneficiar.
Gradul de
permeabilitate a betonului este o măsură a rezistenţei
betonului la pătrunderea apei şi/sau a agenţilor corozivi
externi.
Gelivitatea
reprezintă capacitatea betonului de a rezista fără reduceri
semnificative ale rezistenţelor mecanice în cazul în care acesta
este supus la un anumit număr de cicluri de îngheţ-dezgheţ.
Clasa de expunere
este clasificarea condiţiilor de mediu fizice, chimice şi mecanice
la care poate fi expus betonul şi care pot influenţa în timp
suprafaţa betonului, structura sa şi/sau armăturile.
C de la Carbonation (Carbonatare=
D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheţ)
S de la Seawater (Apă de mare)
A de la Aggressive environment (Mediu agresiv
chimic)
M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin
abraziune)
XO - clasa de
expunere in absenta riscului de coroziune sau de atac
XC - clasa de
expunere pentru riscul de coroziune prin carbonatare
XD - clasa de
expunere pentru riscul de coroziune prin cloruri (exceptie apa de
mare)
XS - clasa de
expunere pentru riscul de coroziune de cloruri din apa de mare
XF - clasa de
expunere pentru atacul prin inghet - dezghet
XA - clasa de
expunere pentru atacul de origine chimica
XM - clasa de
expunere pentru atac mecanic (abraziune)

- Beton simplu fără piese metalice
înglobate.
- Beton supus unui mediu uscat sau permanent
umed.
- Beton supus unui mediu umed, rareori
uscat.
- Beton expus unui mediu cu alternanta
umiditate-umed.
- Beton în interiorul clădirilor cu umiditate
medie sau ridicată. Cu agresivitate chimica slaba,saturatie
moderata cu apa,cu agenti de dezghetare.
- Beton expus unui mediu umed,rar uscat, fara
agenti de dezghetare.
- Beton expus unui mediu cu alternanta
umiditate-uscare, cu agenti de dezghetare sau apa de mare si cu
agresivitate chimica slaba.
- Beton expus unui mediu umed,
rareori uscat, cu saturatie puternica de apa, fara agenti de
dezghetare si cu o agresivitate chimica moderata.
- Beton expus unui mediu cu umiditate
moderata.
Raport de
apa/ciment este raportul dintre cantitatea totală de
apă şi conţinutul de ciment din betonul proaspăt.
Aer oclus - goluri
de aer în beton care nu sunt create intenţionat.
Metode de tratare a
betonului pe timp călduros:
• Stropirea betonului cu apă prin
pulverizare trebuie făcută imediat ce betonul este suficient de
rezistent, astfel încât prin stropire pasta de ciment să nu fie
înlăturată.
• Protejarea betonului de soare şi
vânt puternic trebuie făcută cu: rogojini, prelate, straturi de
nisip, etc., imediat ce întărirea betonului o permite. Aceste
mijloace de protecţie vor fi menţinute în stare umedă.
Metodele de tratare a
betonului pe timp friguros:
• Metoda conservării căldurii
constă în protecţia elementelor din beton cu materiale
termoizolante, în scopul menţinerii căldurii de turnare şi căldurii
date de hidratarea cimentului, până când betonul trece de
rezistenţa critică.
• Metoda încălzirii cu abur sau cu
aer cald.
• Metoda păstrării betonului în
spaţii încălzite.
Pentru mai multe detalii puteti consulta " Cod de practică pentru
executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat" Indicativ NE 012-1: 2008
.