Mic Dictionar

-          Betonul este un material pe baza de lianti minerali. Este un amestec omogen de ciment, agregate, apa si diverse adaosuri (aditivi, insertii metalice, granule de plastic etc.)

-          Cimentul este un liant hidraulic obtinut prin prelucrarea materiei prime si care, in amestec cu nisipul, pietrisul sau piatra sparta si apa, formeaza betonul.

-          Agregatele sunt totalitatea materialelor obtinute din roci naturale, direct sau prin operatii de sortare-concasare, sub forma de balast, nisip, pietris, piatra concasata, sau prin procedee industriale sub forma de granule, care intra in compozitia betoanelor in proportie de 70-80% din masa acestora.

            La prepararea betoanelor se folosesc urmatoarele sorturi de agregate:

  • nisip (0-4 mm)          in practica numit nisip
  • nisip (4-8 mm)          in practica numit margaritar
  • pietris (8-16 mm)      in practica numit piatra mica
  • pietris (16-32 mm)    in practica numit piatra mare

-          Aditivii sunt produse chimice care se adauga in beton in cantitati mai mici sau egale cu 5% substanta uscata fata de masa cimentului in scopul modificarii proprietatilor betonului, conferindu-le Ǎo serie de proprietati care le cresc calitatea atat in stare proaspata cat si intarite.

Tip de Aditiv

Efecte principale

Plastifiant

Îmbunătăţirea lucrabilităţii betonului, reducerea apei

Superplastifiant

Îmbunătăţirea substanţială a lucrabilităţii betonului, reducerea în mod semnificativ a apei

Antrenor de aer

Creşterea durabilităţii betonului (rezistenţa la îngheţ-dezgheţ)

Întârzietor de priză

Mărirea timpului de punere în operă a betonului (recomandat pe timp călduros)

Accelerator de întărire

Întărirea rapidă a betonului (recomnadat pe timp friguros)

  • Betonul proaspăt este betonul complet amestecat şi aflat încă într-un stadiu care şi permite compactarea prin metoda aleasă.
  • Betonul întărit este betonul în stare solidă şi care a obţinut o rezistenţă semnificativă.

.Betonul proaspăt este caracterizat de:

Din punct de vedere al punerii în operă, betonul proaspăt se caracterizează prin lucrabilitate.

Lucrabilitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi ce permit păstrarea omogenităţii (adică nesepararea părţilor componente) în timpul manipulării, transportului, compactării şi finisării betonului proaspăt. Lucrabilitatea poate fi caracterizată şi prin proprietatea betonului de a umple tiparul cu uşurinţă şi de a îngloba armăturile în timpul turnării. Pentru  a obţine o lucrabilitate bună se folosesc aditivi (plastifianţi şi superplastifianţi).

Consistenta se refera la stabilitatea formei betonului sau la usurinta cu care aceasta curge, reprezentând o masura a lucrabilitatii. Este foarte important ca amestecul sa aiba o consistenta care sa permita sa fie transportat, turnat si finisat cu usurinta, fara segregare (pietrisul de dimensiune mai mare din amestec se separa).

Consistenţa se poate determina prin următoarele metode:

-          metoda tasării conului;

-          metoda remodelării VE-BE

-          metoda gradului de compactare

-          metoda răspândirii.

Cea mai folosită metodă este metoda tasării betonului proaspăt sub propria greutate cu

ajutorul conului de tasare.

 

Clasa

Tasare în mm

S1

S2

S3

 

S4

S5

De la 10 până la 40

De la 50 până la 90

De la 100 până la 150

De la 160 până la 210

≥220

 

Densitatea aparentă reprezintă masa unui metru cub de beton turnat şi compactat. Densitatea este de aproximativ 2400 kg/m3.

Temperatura betonului proaspăt nu trebuie să fie mai mică de 5°C în momentul livrării. În general, temperatura betonului proaspăt nu trebuie să depăsească 30°C în cazul în care nu au fost luate măsuri speciale pentru a se asigura că depăşirea temperaturii peste 30°C nu va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului întărit (de exemplu încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor de priză).

În cazul în care temperatura aerului este situată între +5°C şi -3°C, temperatura betonului nu trebuie să fie mai mică de +5°C. În cazul în care dozajul de ciment este mai mic de 240  kg/m3 sau dacă se foloseşte ciment cu căldură de hidratare redusă (de exemplu de clasă 32,5 N), temperatura betonului trebuie să fie mai mare de +10°C la locul de punere în operă. La temperaturi ale aerului mai mici de -3°C, temperatura betonului trebuie să fie mai mare de +10°C. Trebuie luate măsuri corespunzătoare de turnare pe timp friguros, care constau în protejarea betonului împotriva îngheţului. Este recomandată utilizarea cimenturilor cu degajare mare de căldură şi /sau aditivi acceleratori de priza si întărire, anti-îngheţ. Nu se recomandă punerea în operă a betonului la temperaturi ale aerului sub -10°C.

Betonul întărit este caracterizat de:

         - rezistenţă

         - durabilitate

Rezistenţa la compresiune este considerată cea mai importantă proprietate a betonului întărit, cu ajutorul căreia se defineşte clasa betonului şi, implicit, principala clasificare a acestuia.

Durabilitatea betonului este caracteristica acestuia de a-şi păstra în timp proprietăţile, fără măsuri speciale de întreţinere.

Rezistenţa şi durabilitatea sunt influenţate de:

tipul de ciment - influenţează proprietăţile betonului.

raportul apă/ciment - prea multă apă conduce la obţinerea unui beton cu mai multe defecte de structură (poros), de rezistenţă mai scăzută şi, implicit, mai puţin durabil.

aditivi - este necesară utilizarea aditivilor specifici pentru creşterea rezistenţei şi durabilităţii.

compactare - o compactare corectă conduce la creşterea densităţii betonului si, implicit, la creşterea rezistenţei şi a durabilităţii.

tratarea betonului - cheia succesului unui beton durabil este o tratare corespunzătoare a acestuia.

Încercările directe de performanţă a betonului (de ex. gradul de permeabilitate, rezistenţă la îngheţ - dezgheţ) pot fi efectuate ca verificări complementare pe baza standardelor în vigoare sau în conformitate cu proceduri proprii acceptate de beneficiar.

Gradul de permeabilitate a betonului este o măsură a rezistenţei betonului la pătrunderea apei şi/sau a agenţilor corozivi externi.

Gelivitatea reprezintă capacitatea betonului de a rezista fără reduceri semnificative ale rezistenţelor mecanice în cazul în care acesta este supus la un anumit număr de cicluri de îngheţ-dezgheţ.

Clasa de expunere este clasificarea condiţiilor de mediu fizice, chimice şi mecanice la care poate fi expus betonul şi care pot influenţa în timp suprafaţa betonului, structura sa şi/sau armăturile.

            C de la Carbonation (Carbonatare=

            D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheţ)

            S de la Seawater (Apă de mare)

            A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic)

            M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune)

XO - clasa de expunere in absenta riscului de coroziune sau de atac

XC - clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin carbonatare

XD - clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin cloruri (exceptie apa de mare)

XS - clasa de expunere pentru riscul de coroziune de cloruri din apa de mare

XF - clasa de expunere pentru atacul prin inghet - dezghet

XA - clasa de expunere pentru atacul de origine chimica

XM - clasa de expunere pentru atac mecanic (abraziune)

 Concrete exposure classes examples

x0 - Beton simplu fără piese metalice înglobate.
xc1 - Beton supus unui mediu uscat sau permanent umed.
xc2 - Beton supus unui mediu umed, rareori uscat.
B5 - Beton expus unui mediu cu alternanta umiditate-umed.
B1 - Beton în interiorul clădirilor cu umiditate medie sau ridicată. Cu agresivitate chimica slaba,saturatie moderata cu apa,cu agenti de dezghetare.
B2 - Beton expus unui mediu umed,rar uscat, fara agenti de dezghetare.
B7 - Beton expus unui mediu cu alternanta umiditate-uscare, cu agenti de dezghetare sau apa de mare si cu agresivitate chimica slaba.
B6 - Beton expus unui mediu umed, rareori uscat, cu saturatie puternica de apa, fara agenti de dezghetare si cu o agresivitate chimica moderata.
B9 - Beton expus unui mediu cu umiditate moderata.

 

Raport de apa/ciment  este raportul dintre cantitatea totală de apă şi conţinutul de ciment din betonul proaspăt.

Aer oclus - goluri de aer în beton care nu sunt create intenţionat.

Metode de tratare a betonului pe timp călduros:

• Stropirea betonului cu apă prin pulverizare trebuie făcută imediat ce betonul este suficient de rezistent, astfel încât prin stropire pasta de ciment să nu fie înlăturată.

• Protejarea betonului de soare şi vânt puternic trebuie făcută cu: rogojini, prelate, straturi de nisip, etc., imediat ce întărirea betonului o permite. Aceste mijloace de protecţie vor fi menţinute în stare umedă.

Metodele de tratare a betonului pe timp friguros:

• Metoda conservării căldurii constă în protecţia elementelor din beton cu materiale termoizolante, în scopul menţinerii căldurii de turnare şi căldurii date de hidratarea cimentului, până când betonul trece de rezistenţa critică.

• Metoda încălzirii cu abur sau cu aer cald.

• Metoda păstrării betonului în spaţii încălzite.

 

Pentru mai multe detalii puteti consulta " Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimatIndicativ  NE 012-1: 2008

.